Editia poloneza a Jurnalului lui Mihail Sebastian, aparuta la Editura Pogranicze, in traducerea lui Jerzy Kotlin´ski, Sejny, 2007

Intr-o zi, calatorind prin Romania cu un grup de scriitori si cercetatori din diverse tari din Europa, am intrebat despre Eliade, despre prezenta filozofiei sale in tara care renastea dupa indelungata hegemonie a dictatorului Ceausescu. Spre surprinderea mea, s-a ajuns la o polemica aprinsa intre un fost diplomat olandez in Romania, in prezent activist fervent al miscarii europene in favoarea apararii drepturilor omului, un cercetator roman din Bucuresti si un scriitor roman din emigratie, care locuia de ani de zile la Amsterdam. Olandezul, deja la o virsta inaintata, a atacat vehement atitudinea lui Eliade din perioada interbelica, acuzindu-l de nationalism si simpatii profasciste. Tinarul cercetator il contracara virulent, subliniind ca mai ales in prezent, cind este atit de important sa invingem mostenirea comunismului, o importanta deosebita o capata traditia acelui mediu intelectual de care isi legase Mircea Eliade simpatiile inainte de razboi. in schimb, scriitorul, care parea sa-si pastreze cel mai bine singele rece, le reprosa ambilor conlocutori ca sint superficiali si bagatelizeaza complicata si dramatica atitudine a lui Eliade si a adeptilor sai de astazi.

Aceasta polemica mi-a dat mult de gindit. intrebasem despre Eliade, gindindu-ma la scriitorul si invatatul care a aruncat o noua lumina asupra conditiei spirituale a omului contemporan, asupra radacinilor lui si asupra cautarii drumului de intoarcere catre sine, catre propria identitate, in fine, catre sacrum. A scris despre acest lucru deopotriva in contextul traditiei romane, mai ales in cartea sa De la Zamolxis la Gingis Han. Si iata ca raspunsul pe care l-am primit a fost o polemica despre nationalism, fascism, anticomunism, fundamentalism religio