Nerăbdător să aibă şi el o realizare în noul mandat, ministrul Berceanu a inaugurat cursa de Otopeni. Gestul a avut însă şi o conotaţie polemică: în disputa (politică) legată de accesul din oraş spre principalul aeroport al ţării, foştii guvernanţi au dat prioritate unui proiect prin care acesta ar fi fost conectat printr-un traseu mixt, subteran şi suprateran, ale cărui costuri se ridicau la foarte multe milioane de auro şi ar fi durat câţiva ani. Cât au fost în Opoziţie, democraţii au insistat că există o soluţie mai rapidă şi mai ieftină: pe calea ferată. Oricum, linia există şi ea mergea până apropape de aeroport, fiind necesară doar o legătură suplimentară.

Ei bine, Berceanu n-a mai dorit să lungească aşteptarea şi a dat drumul la tren pe traseul existent. Cursa pleacă din Gara de Nord şi ajunge... nicăieri! Adică pe un câmp din Baloteşti. Cei care reuşesc să coboare din tren, dat fiind că linia e pe un taluz destul de înalt, ar trebui să se urce apoi într-un autobuz, care să-i ducă apoi până la terminalul de plecări. Evident, această trasbordare va trebui făcută trăgând de bagaje şi cărându-le până la autobuz, pentru a le descărca apoi la aeroport.

Este o soluţie sută la sută românească, iar dl. Berceanu ar trebui să primească o distincţie care să-l fixeze pe tabloul de onoare al lucrului făcut de mântuială. Al lucrului neterminat sau prost gândit! Este o veritabilă strategie în care am devenit maeştri. Noi suntem cei care facem autostrăzi de niciunde până niciunde, realizăm pasaje de nivel unde nu e nevoie de ele, asfaltăm unde trebuie spart pentru a se posta reţelele uitate şi aşa mai departe.

Realizarea ministrului Berceanu este cu atât mai notabilă cu cât ea anulează orice idee de utilitate: să dai 6 lei ca să tragi ca disperatul de bagaje, schimbând de două ori mijlocul de transport - trebuie să fii handicapat sau masochist! Faci pe dracu