La Consultaţia de vineri, dl conf. dr. Corneliu Zeana descrie o nouă manevră vagală de oprire a atacurilor de tahicardie paroxistică supraventriculară, mai eficientă, în cazul prezentat, decât medicaţia administrată şi celelalte manevre vagale cunoscute. (...)

A new vagal maneuver is described for the abrupt cessation of paroxysmal supraventricular tachycardia: sudden squatting.

Tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSV) este o aritmie relativ frecvent întâlnită în practică, survenind de regulă pe cord „indemn“, adică fără anomalii structurale decelabile clinic şi ecocardiografic. Clinic, TPSV se caracterizează prin crize de palpitaţii care încep şi se termină brusc, survenind la un individ care, în afara atacurilor aritmice, are caracteristicile unui om sănătos. Desigur, TPSV se poate asocia cu orice altă suferinţă cardiacă, situaţie în care poate induce mai des un edem pulmonar acut, sincope, agravarea unei insuficienţe cardiace cronice sau a unei suferinţe coronariene. Cunoscută clinic de multă vreme, TPSV a putut fi înţeleasă în termeni de electrofiziologie abia după introducerea electrocardiografiei, în urmă cu mai bine de o sută de ani, pentru ca prin electrocardiografia endocavitară, inclusiv tehnicile active de declanşare a atacului tahiaritmic pe această cale, să se ajungă la o bună înţelegere a mecanismelor electrofiziologice, cu suportul lor anatomic. Din cadrul TPSV s-a desprins astfel sindromul Wolf-Parkinson-White (WPW), s-au identificat tahicardia paroxistică atrială cu sau fără bloc atrioventricular, relaţiile TPSV cu flutterul atrial etc. Tema punctuală a prezentei expuneri se referă strict la valoarea manevrelor vagale. Încă mult înainte de înţelegerea mecanismelor electrofiziologice ale acestei tahiaritmii, clinicienii descoperiseră eficacitatea anumitor manevre care cupau brusc atacul aritmic, întrerupând