După cel mai lung război din istoria Americii, sarcina retragerii soldaţilor şi a tehnicii militare se dovedeşte a fi o operaţiune grea şi costisitoare. Creşterea numărului de echipamente ISAF de pe piaţa neagră afgană, doar o mică parte a materialelor NATO din ţară, este o mărturie a recentelor eforturi de retragere a tehnicii militare din Afganistan. Statele Unite au în total circa 100.000 de containere şi 50.000 de vehicule care trebuie mutată până pe 31 decembrie 2014, data limită pentru retragerea tuturor forţelor combatante din ţară.

Estimată la 6 miliarde de dolari, retragerea americană este o sarcină uriaşă – cea mai mare şi mai complexă retragere a armatei SUA de la cel de-al doilea Război Mondial încoace – complicată şi mai mult de geografia Afganistanului, care nu are deschidere la mare sau ocean, şi de legăturile nu foarte prietenoase ale Americii cu ţările din vecinătate, potrivit unui amplu reportaj realizat de prestigioasa revistă americană „Foreign Policy“. În plus, retragerea echipamentelor trebuie să fie sincronizată cu cea a trupelor, astfel încât să rămână suficiente resurse la dispoziţia celor care mai sunt încă angajaţi în conflict. Numărul soldaţilor americani e programat să se reducă la jumătate – 34.000 de militari – până în luna februarie.

„Din perspectiva serviciilor, din cea a purtării războiului şi dintr-o perspectivă ecologistă, majoritatea activităţilor au fost deja planificate”, spune generalul de brigadă american Steven Shapiro, care până în vara aceasta a fost comandantul adjunct al unităţii militare americane însărcinate cu coordonarea retragerii materialelor. Procesul de relocare este gestionat de U.S. Transportation Command (Transcom), o ramură a Departamentului de Apărare ce supraveghează transporturile militare în aer, pe apă şi pe uscat. Trei rute posibile de retragere

Există trei strategii de retragere, scri