Partidele pradatoare au, de-acum, motive suficiente de teama fata de ineluctabilul verdict al electoratului, drept care tergiversarea alegerilor va fi parut, initial, multora solutia cea mai viabila: in timpul rezervat in mod normal clasicelor activitati parlamentare, onorabilii alesi au preferat sa se preocupe cu precadere de augmentarea averilor lor, blocand, in plus, orice modalitate de ingradire a propriilor interese meschine. Ca oamenii au sesizat intocmai valoarea si conduita parlamentarilor o releva pleiada sondajelor de opinie realizate in ultimii ani, in care popularitatea Legislativului este una constant lamentabila.
Dar iata ca pe scena politica romaneasca au aparut semnale in sens contrar: in loc sa tina cu dintii de putere pana in ultima clipa, sacrificand, in acest scop, membrii cei mai compromisi ai formatiunilor lor, PNL si PSD par a fi optat, ambele, pentru strategii antitetice – socialistii l-au uns pe Adrian Nastase drept al doilea om in partid, in timp ce liberalii au lansat varianta anticipatelor, devenita, brusc, o idee totusi demna de luat in considerare.
Ce ne spune aceasta dubla intorsatura de 180 de grade? Pe de o parte, ca liberalii au crezut pana recent ca vor putea recurge la traditionala mita electorala pentru a ademeni o parte cat mai considerabila a electoratului, iar acum – in conditiile actualei economii deficitare – stratagema se dovedeste inutilizabila. Pe de alta parte, liberalii vor fi sesizat – ca restul lumii – maladia care a cuprins, de ceva vreme, tabara principalului lor rival, PD-L. Partidul in cauza pare preocupat preponderent de chestiuni obtuze, nesemnaland defel ca ar intentiona sa ofere electoratului un manifest viabil, menit sa le demonstreze cetatenilor motivele pentru care un vot acordat pedelistilor ar fi mai recomandabil decat unul dat PNL sau PSD. Scandalul izbucnit de curand in jurul unuia
