Deoistii, oamenii cu domiciliul obligatoriu in Baragan, au inceput aici o viata noua. Bisericile care inainte de 1989 au fost folosite ca adaposturi pentru animale sunt pline acum de credinciosi. Calarasi, un oras cu 73.500 de locuitori si cu o rata a somajului de 10%, isi revine incet, dar sigur la viata. Dragostea si munca i-au salvat pe sotii Oros. Condamnati si trimisi in randul celor indizerabili regimului, o femeie si un barbat s-au intalnit in aridul Baragan pentru a lua viata de la capat. Din dusmani ai regimului, ei au devenit exemple bune de pus la "panoul de onoare", caci au muncit cu forta pe care le-a dat-o suferinta dezradacinarii.
Ioan Oros si Maria Arosculesei s-au cunoscut la o fantana dintr-un sat din Baragan, Olaru. Amandoi aveau domiciliu obligatoriu. Ioan il crezuse pe tanarul preot din sat, Eusebiu Cutcani, ca vor veni americanii si le va elibera patria de comunisti. Asa s-a inscris intr-o organizatie secreta gata oricand sa le sara in ajutor americanilor eliberatori, in caz de nevoie. Ioan a fost arestat impreuna cu ceilalti noua membri ai organizatiei de rezistenta din Alunis, judetul Cluj. Maria, cu patru copii, fusese alungata din satul ei, Ripiceni, judetul Botosani, dupa ce o ruda, consilier comunal, a declarat organelor de ancheta ca nu crede ca ar fi bine ca sotia unui proaspat condamnat pentru utilizarea de bancuri anticomuniste sa ramana in randul comunitatii.
ABANDONATI. Dupa sapte ani de puscarie, Ioan Oros a primit vestea ca va fi eliberat, dar ca nu va fi trimis acasa. "Parca mi-a turnat cineva o galeata cu apa in cap, asa am transpirat cand mi-a spus militianul", isi aminteste plangand Ioan Oros. Tot o ruda, un cumnat, declarase in timpul anchetei ca nu ar fi chiar bine ca puscariasul sa se intoarca in satul pe care il facuse de rusine cu atasamentul lui pentru americani.
Cand sotul ei a fost arestat, Maria
