S-a dat publicităţii unul dintre cele mai căutate documente din Istoria României, egalat în acest plan, poate, doar de Carnetul de partid al lui Burebista, pe care arheologii dinainte de 1989 ar fi fost în stare să-l descopere pentru a dovedi rădăcinile geto-dacice ale regimului Ceauşescu.

E vorba, se înţelege, de Acordul de colaborare instituţională dintre Preşedinte şi Premier, semnat miercuri, 12 decembrie 2012, orele 22, 50, în prezenţa lui Crin Antonescu şi a lui Liviu Dragnea, suiţi în Dealul Cotrocenilor:

1) Ca martori la cununia dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta.

2) Ca trimişi ai Haitei USL-iste pentru a veghea ca nu cumva Victor Ponta să ia o ciozvîrtă doar pentru el.

Prin raportare la alte popoare decît cel din sînul căruia s-a născut Mioriţa bîntuită de profeţii negre şi ciobanul care boceşte în loc să pună mîna pe bîtă, Documentul întruneşte toate datele unei aşezări între absurdul kafkian şi comicul gogolian. (N-am amintit de Caragiale, întrucît fantezia comică a lui Caragiale nu putea născoci aşa ceva).

Chiar şi oameni ca mine, cunoscători ai comicului provocat de politică de-a lungul timpului, şi-au făcut cruce văzînd în capitolul Codul de conduită general, înţelegerea:

"Părţile vor îmbrăţişa reguli minimale de adresare respectuoasă cu referire directă la funcţia partenerului şi la adresarea la plural“.

Cu puţin timp înainte de alegeri, Traian Băsescu l-a făcut pe Victor Ponta, în direct la B1 TV, mincinos, iar Victor Ponta, pentru a nu se lăsa mai prejos, a zis, tot la TV, dar la altul, că Traian Băsescu a fost informator al Securităţii.

Să credem că, supunîndu-se înţelegerii din Acord, Traian Băsescu va spune, Domnule premier, sunteţi un prost!, iar Victor Ponta, la rîndu-i, vădind aceeaşi politeţe, îi va zice lui Traian Băsescu, Domnule preşedinte, sunteţi un nemernic?!

Relaţia dintre Preşedinte şi Pr