Grecia este, in prezent, o tara-pilot pentru zona Euro, ca si pentru Uniunea Europeana, in ansamblu. Romania, la rindul sau, este obligata sa urmareasca, cu mare atentie, evolutia evenimentelor din Grecia - din care poate trage utile invataminte, mai ales despre ceea ce nu trebuie sa faca. Exista unele asemanari intre cele doua tari privind evolutia lor din ultimii citiva ani. Ca si Romania, Grecia a cunoscut - pina in 2008 - o crestere economica notabila, o scadere semnificativa a somajului, o sporire spectaculoasa a consumului si o dezvoltare, fara precedent, a sectorului imobiliar determinata de Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, s.a.m.d. Criza a inceput, ca si in Romania, in 2008. Dar asemanarile se opresc aici. Cauze profunde, de ordin intern, au facut ca Grecia sa ajunga, in 2-3 ani, pe marginea prapastiei. Astazi, Guvernul grec este nevoit sa adopte masuri exceptionale de austeritate, iar raspunsul populatiei este la fel de radical: iesirea in strada, conflicte singeroase cu fortele de ordine, greve nesfirsite, iar in ultimile zile, apelul la un slogan cunoscut romanilor de vreo 20 de ani: nu ne vindem tara. Dar ce anume vrea sa vinda guvernul grec si de ce? Prin anii '90, romanii iesiti in strada scandau acelasi refuz de a-si vinde tara. Era vorba de facilitatile acordate capitalului strain, indeosebi occidental, de a investi la noi - mai ales in sectoarele lovite de trecerea brusca la capitalism. Deci nu se punea problema vinderii de teren, ca atare. Pe de alta parte, este drept ca patrunderea capitalului strain in tara noastra a determinat pierderea controlului Statului asupra unor intreprinderi, a unor unitati economice importante si chiar asupra unor sectoare intregi - cum este cel al petrolului, OMV Petrom. Pina la urma, lozinca "Nu ne vindem tara" a avut la noi un final paradoxal tinind cont ca azi ne dorim sa vina in tara cit mai multi investitori