Sigur că în mult discutata emisiune în care a fost găzduit de Mihai Gâdea - bizuindu-se probabil şi pe credinţa că amfitrionul, după o lungă absenţă din studio a guvernanţilor, de ei înşişi impusă, nu-l va trimite cu lovituri scurte la colţ - premierul Mihai Răzvan Ungureanu n-a spus mare lucru, alunecând astfel într-o dezvoltare de tip formă fără fond. Dar asta şi pentru că meşteşugul formei îi era, prin formaţie şi exerciţiu, la îndemână, şi pentru că fondul nu-i era deloc favorabil, dacă ar fi dat răspunsuri clare, concise. Aşa cum însă aşteptau românii.
Ce să răspundă MRU la întrebarea lui Mihai Gâdea dacă-şi asumă categoric "reîntregirea" salariilor (15%) anunţată - ca şi scăderea cu 25%, din 2010 - tot de Băsescu? Că nici nu fusese avizat în privinţa anunţului?! Că prezidentul vorbeşte, dar Guvernul trebuie să scoată banii, şi-i va scoate DACĂ rezultatele economice bla, bla, bla? Cum să mai afirme că reducerea CAS, o idee pe care, sfios, o susţinuse, ar încuraja crearea de locuri de muncă şi, indirect, consumul, deci revigorarea economiei, când Băsescu tocmai se declarase adversar al acestei măsuri? Asemenea gesturi de frondă, de opinii personale ferme, care zgâriau orgoliul prezidenţial, şi-a permis doar Călin Popescu Tăriceanu, chiar cu preţul unui răzbel cu Băsescu.Dar Tăriceanu avea în spatele lui un partid, ba şi, după expulzarea din palatul Victoria a PDL, sprijinul parlamentar al PSD, ceea ce i-a permis să-şi ducă mandatul la capăt fără ploconeli de yesman.
MRU nu se află în această situaţie, ci depinde cu totul şi cu totul de umorile lui Băsescu şi de ordinele pe care acesta le dă PDL, dar şi celorlalţi ţuţări din coaliţia guvernamentală. Iar Băsescu, avându-l premier pe Ungureanu, încearcă să împuşte doi iepuri dintr-o lovitură. Pe deoparte l-a scos pe Boc (implicit pe sine), iremediabil compromis, din gura lumii. Instalând un premier aşa