La moartea lui Vaclav Havel, viaţa a făcut să mai am o discuţie, de astă dată televizată, cu preşedintele Ion Iliescu pe tema disidenţei anticomuniste. Precedenta datează de prin 1995 şi se petrecea în mica încăpere de oaspeţi a unui post de radio. Îi reproşam atunci d-lui Iliescu faptul că nu a fost un disident public, de stradă, de mase, aşa cum au fost Vaclav Havel în Cehoslovacia şi Lech Walesa în Polonia. Că s-a mulţumit să practice o opoziţie de şedinţă, cu uşile închise, "în cadru organizat", în PCR.

"Dacă poziţia dvs anticeauşistă ar fi fost publică, m-aş fi alăturat şi eu - de unul singur mă consideram neimportant şi ridicol într-o astfel de încercare", i-am spus fostului tovarăş Ion Iliescu.

Nu vreau să reproduc răspunsul de atunci al d-sale, întrucât era o convorbire off the record şi acel răspuns avea o notă personală, marcată considerabil de enervare. Acum, preşedintele Iliescu a răspuns aşa: "Traiectoria lui Havel şi a mea au fost diferite pentru că traiectoriile ţărilor noastre au fost diferite. Havel era un dramaturg, un intelectual recunoscut. Eu am avut o altă traiectorie, inginer de meserie, apoi am intrat în politică, am fost alături de Ceauşescu, apoi am fost scos din viaţa politică şi trimis spre reeducare".

Dar ce e o ţară? E o navă pe pilot automat, care-şi duce pasagerii unde ştie ea? O ţară înseamnă copaci, deşert, lacuri, munţi stâncoşi sau substanţe minerale?

Subsemnatul cred că o ţară înseamnă oamenii trăitori şi muritori în ea de-a lungul timpurilor. Traiectoriile Cehoslovaciei şi României au fost diferite pentru că oamenii din cele două ţări au fost diferiţi, nu apa de băut.

Dl Iliescu consideră că Havel a avut un avantaj fiind un intelectual recunoscut. Or, tocmai de asta n-a ţinut seama Havel, nu s-a mulţumit să scrie piese de teatru şi eseuri, a trecut la opoziţia directă, deschisă, publică faţă de sist