Privita cu obisnuita detasare contemplativa, expozitia in curs de la Galeria „Dana" pare sa corespunda tiparului clasic al fructificarii „dislocarilor" artistice in plein air, care elogiaza de regula intalnirea cu natura in mai toate ipostazele ei fascinante. In realitate, lucrurile stau cumva altfel. Conceput ab initio in forma unui simpozion de creatie, proiectul Delta Dunarii - noua viziunisi-a propus sa aduca in atentie paradoxurile Deltei, amestecul contradictoriu de splendoare si bogatie - pe de o parte; de precaritate si saracie - pe de alta. Artistii mobilizati la inceputul verii trecute in explorarea Paradisului Verde si-au distribuit interesul intr-o dubla perspectiva: estetica si sociala. Exista un „spirit" nevazut al locului? Este acesta „frumos"? Poate fi identificat, scos la iveala si reprezentat? Are Delta colturi misterioase, mirifice, de neocolit? Sunt si altele, ignorate voit sau amenintate de profetii turismului agresiv si ai modernizarii fara scrupule? Cum conciliem nostalgia naturii inalterate cu asaltul rapace al pradatorilor de tot felul? Un motiv precum cel al naturii, tocmai datorita generozitatii sale interne, se sustrage unei abordari restrictive. Daca filosofii ar fi fost ispititi mai degraba sa gandeasca natura in termeni ideali si „principiali" (temei al lumii, instanta originara), artistii ar zabovi indeosebi asupra laturii placute, atractive si „pitoresti" a acesteia. De altfel, in majoritatea limbilor, natura are demnitate feminina: este frumoasa, atrage, fura privirea, captiveaza. Unii sunt „sedusi" definitiv; vor sa o „cucereasca" in felul unei cetati greu accesibile, sa-i „cunoasca" indeaproape toate potecile si intimitatile; altii vor sa o „supuna" propriilor capricii si interese, intervenind abrupt si abuziv in ordinea ei. Neingraditi in alegerea subiectelor, artistii rezidenti la Crisan au optat pentru incursiuni secventiale,