DL. VICEPREMIER Marko Bela, pe la una din intilnirile sale cu electoratul ardelean, a opinat ca problema democratiei romånesti sta in prea marile puteri ale presedintelui. Dl.
Bogdan Olteanu, ajuns presedinte al Parlamentului Romåniei cu voturile intregii coalitii, pe linga prietenii de la Romånia Mare si de aiurea, a spus, daca e sa dau crezare Hotnews.ro, care citeaza Radio Guerilla, ca trebuie sa depasim complexul Ceausescu, adica oricine, are treaba sau nu, sa trebuiasca sa vina sa-l asculte pe seful statului cind acesta se adreseaza Parlamentului (era
vorba de premier, desigur). Si a mai adaugat, conform acelorasi surse, ca orice activitate ar fi fost mai profitabila pentru premier decit sa piarda vremea ascultindu-l pe seful statului, alaturi de frumos aliniatele servicii secrete.
Cum i s-a intimplat si lui Emil Constantinescu, si intr-o oarecare masura si lui Ion Iliescu, presedintele pare sa-si fi pierdut autoritatea asupra partidelor pe care ar trebui natural si constitutional sa o aiba. Domnul Iliescu o avea formal, dar in fapt el ne spune, si noi il credem, ca nu a putut, nu ca nu a vrut, sa opreasca oligarhizarea Romåniei si coruptia clasei politice.
Pe Emil Constantinescu l-au lasat balta partidele in momente cheie ale presedintiei sale. Nici unul dintre cei trei presedinti postrevolutionari ai Romåniei nu a abuzat sau tentat sa abuzeze de puterile sale constitutionale - dlui Iliescu ii reprosam lucruri petrecute inainte, nu dupa trecerea Constitutiei din 1991.
Curtea Constitutionala a mai ciobit si ea din puterile presedintelui de a recurge direct la electorat prin referendumuri, astfel ca, finalmente, ideea ca presedintele este prea puternic si ca asta e marea amenintare pentru democratia noastra este pur si simplu un mit.
Dar e un mit raspindit statornic si acasa, si la Bruxelles,