Combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea, denumit în timpul regimului comunist „nava amiral“ a industriei româneşti, a ajuns, în doar şase ani, o epavă. Dacă în urmă cu 30 de ani societatea exporta produse chimice în peste 50 de ţări, astăzi Oltchim funcţionează la capacitate redusă, cu 2.300 de angajaţi care-şi primesc salariile numai când ameninţă cu greva foamei sau cu blocarea activităţii.

Sindicaliştii din Oltchim consideră că declinul combinatului a început în 2004, în momentul privatizării Petrom, când grupul OMW a devenit proprietarul rafinăriei Arpechim Piteşti, principala sursă de materie primă pentru combinat.

“Declinul Oltchim a început odată cu preluarea instalaţiilor Arpechim de către austriecii de la OMW, în timpul lui Adrian Năstase. Dintr-o dată, am rămas fără materii prime. Combinatul a fost nevoit să cumpere propilenă şi etilenă la preţ dublu. Apoi, rafinăria s-a oprit definitiv, iar lucrurile au mers din rău în mai rău

Corneliu Cernev, Lider Sindicatul Victoria Oltchim

“Declinul a început în momentul când s-au vândut rafinăria şi piroliza. Probabil domnul Năstase a ştiut ce va urma, dar nu l-a interesat. Privatizare Petrom nu a fost bună, mai ales că s-au vândut resursele statului român. Dacă Guvernul nu vine cu un investitor serios, care să cumpere rafinăria Arpechim, piroliza şi combinatul Oltchim, şi rafinăria va ajunge la fier vechi

Ionel Vîncea, vicepreşedinte Cartel Alfa, filiala Vâlcea

Dacă în 2006 Oltchim a raportat un profit de aproape 10 milioane lei, din 2007, combinatul a început să meargă din pierdere în pierdere. Conducerea societăţii a încercat să majoreze capitalul social, dar acţionarii minoritari s-au opus.

Urmare a privatizării din 2004, Oltchim a rămas şi fără etilenă şi propilenă din cauză că Petrom a sistat, în 2008, furnizarea