Sarbatorile crestinilor - raiul cersetorilor uitati de soarta
Ii vezi peste tot, la colturile strazilor, langa poduri, in mijloacele de transport in comun, langa biserici. Sunt oameni fara trecut si fara viitor. Cei care au avut totusi sansa unui trecut decent l-au uitat demult. Ei nu stiu decat sa intinda mana si sa ceara; ba un ban, ba un blid de mancare... Unii ii accepta si le ofera din putinul lor. Altii ii dezaproba: "Ce tot stai sa cersesti? La munca, lenesule! Te-ai invatat sa stai cu mana intinsa, dar la treaba nu pui osu'!"
Batrana
Nu-i dam numele pentru ca cersetorii sunt oameni fara nume. Batrana nu vorbeste, nu ne implora cu vorbe, eventual jelite, cum fac altii. Ea roaga doar din priviri. O gasesti zilnic in zona Bucsinescu. Candva a avut o viata relativ normala, muncea si-si ducea existenta linistita, fara calvarul grijii zilei de maine. A iesit din campul muncii cu o pensie mizera. Cand nu a mai avut cu ce-si duce traiul, a fost nevoita sa-si vanda de prin casa, pana la urma sa-si vanda si casa, casa in care a stat zeci de ani ingrijindu-si copiii. Acum, nici nu mai vrea sa auda de ei, le-a dat viata, le-a fost sprijin si au uitat-o. Au parasit-o toti, lasand-o in cea mai mare mizerie. Locuieste intr-o cocioaba darapanata, la periferie, n-are caldura, n-are lumina, n-are nimic... Dar are in schimb niste ochi blanzi si tristi, ca de bunicuta rabdatoare si intelegatoare, nu se supara daca ii dai putin. Intelege si ea ca si altii o duc greu, stie ca viata e scumpa. Cu o licarire de lacrimi in ochi, imi spune ca nu si-a inchipuit niciodata ca va ajunge asa. Oamenii ii dau ori un covrig ori o paine ori bani, cateodata chiar cate o haina. Strange cam 50.000 de lei pe zi, ii ajunge pentru a trece cu bine ziua respectiva.
Baietelul
Sta in fiecare zi in curtea Mitropoliei si vinde flori, cum le zi
