Un prieten mi-a atras atenţia că articolul de săptămîna trecută, în care - comentînd cartea lui Marc Fumaroli - evocam Secolul Luminilor, cînd Europa cultivată vorbea, scria şi comunica în franţuzeşte, are prea puţină legătură cu situaţia actuală "de pe teren" şi cu problemele cu care se confruntă astăzi limba franceză. Exemplul cel mai la îndemînă îl reprezintă recentele iniţiative ale Ministrului Educaţiei Naţionale, Jack Lang, în ce priveşte conţinutul programelor şcolare. Domnul Lang redescoperă, în anul de graţie 2002, importanţa... cititului şi scrisului. Statisticile sînt necruţătoare: 20% dintre elevii care termină şcoala primară nu ştiu să citească. Noile metode pedagogice au avut - nenumărate luări de poziţie converg în acest sens - efecte dezastruoase. Exerciţiile care constau în a bifa un răspuns din mai multe posibile ori a completa o propoziţie cu un cuvînt ales dintr-un "set" (aşa s-o fi spunînd?) de trei-patru cuvinte au condus pur şi simplu către analfabetism. Să adăugăm jargonul pretins "ştiinţific", ignorarea gramaticii precum şi cvasi-dispariţia literaturii din programele de învăţămînt. O asociaţie a profesorilor (reuniţi sub cuvîntul de ordine "Sauver les lettres") a dat recent publicităţii un text în care denunţă "dispreţul pentru limbă" şi iresponsabilitatea celor care au marginalizat studiul literaturii. Scriitorii s-au mobilizat şi ei. Eric Orsenna (laureat Goncourt, membru al Academiei Franceze) a publicat o carte intitulată La grammaire est une chanson douce. Alt academician, Bertrand Poirot-Delpech, a semnat în Le Monde un "Apel la nesupunere": sub forma unei scrisori adresate nepoţelului său, Poirot-Delpech îi cere acestuia să nu se conformeze sistemului educativ şi să ignore directiva ministerului (scrisoarea a apărut pe 6 februarie) ce condamna memorizarea ca modalitate de a învăţa regulile gramaticii şi de a se familiariza cu te