În Arcul Intracarpatic, în inima României, sunt sate în care românii mai vorbesc în graiul strămoşilor doar cu Dumnezeu, când îşi înalţă ruga către cer. V-am prezentat zi de zi, aproape o săptămână, durerea românilor din Harghita şi Covasna. Am cunoscut-o pe Ana Vereş, de 87 de ani, din Micfalău, care, nemaiavând în preajmă prea mulţi români, a uitat sensul cuvintelor româneşti. I-am cunoscut pe inimoşii livezeni care-şi duc mai departe tradiţiile strămoşeşti, iar duminica şi de sărbători ajung cu greu la biserică urcând un deal pieptiş...
Am întâlnit cazuri în care etnicii români sunt nevoiţi să plece din zonă, deoarece nu cunosc limba maghiară şi nu-şi pot găsi un loc de muncă. Iar exemplele pot continua. "Amintiţi-vă că suntem aici!" a fost mesajul tuturor românilor care şi-au deschis sufletele şi ne-au povestit o părticică din traiul lor de zi cu zi.
Le mulţumim tuturor cititorilor care ne-au trimis mesaje. Unii au recunoscut situaţiile prezentate, alţii au considerat articolele tendenţioase. Unii ne-au considerat curajoşi, alţii ne-au adresat injurii pe care, din respect pentru dumneavoastră, nu le putem reda. Iată câteva comentarii:
katrim 18/05/2010, 21:52:40
Eu sunt româncă şi locuiesc în Covasna, dar sunt studentă în Bucureşti. Nu ştiu limba maghiară şi nu ştiu de ce m-aş întoarce să lucrez în oraş, pentru că nu m-ar angaja aproape nimeni cu această "deficienţă". Românii trebuie să ştie maghiară (în general), maghiarii nu ştiu română (sau nu vor s-o ştie).
Alina 19/05/2010, 23:04:38
Mă bucur să citesc asemenea articole. Ne-au înrăit atât de mult vremurile, încât am ajuns să coborâm în derizoriu sentimentul sfânt al patriotismului. Să tratăm chiar şi cele mai serioase PROBLEME cu acel "mişto" *** care, iată, nu se mulţumeşte să servească doar departamentul de divertisment, îşi permite să muşte din absolut orice. Să
