Toate mamele sunt nemaipomenite dar a mea era extraordinar de nemaipomenită, nu semăna cu nici o altă mamă şi ca s-o spun pe-a dreaptă nu semăna cu nimeni, nici măcar cu sora ei!
În timp ce Peppina era blondă şi înaltă, neliniştită şi veşnic îngrijorată, Mami era mititică, une fausse maigre, adică nu i se întrezărea nici un os, rotunjoară şi subţire, cu un trupuşor rămas tânăr şi la 87 de ani, nişte ochi negri care-i scânteiau de inteligenţă şi haz. Luminiţa din ei se mai stingea câte o dată, foarte rar, şi atunci un întuneric îngheţat se întindea pe faţa pământului. (Ionuţ, când a văzut o poză de-a ei de de pe la trei ani uitându-se pieziş, a zis: păi tu nu te-ai schimbat de loc!)
Mari era fiică de italieni pricopsiţi din Torino. Nonno Pipa bunicul nostru Ulisse Trinchieri avea cafeneaua cea mai chic din oraş, Caffe San Carlo din Piazza San Carlo, un fel de Capşa, cu cinci saloane decorate fiecare in alt fel. De la el şi de la tatăl sau, fabricant de lichioruri, moştenise Mami humorul, de am apucat fiecare o fărâmiţă din ce a rămas. Se spune că străbunicul când s-a dus cumpere un leagăn pentru primul născut i s-a părut cam scump, atunci negustorul, în glumă, i-a oferit un rabat de 25 % la duzină. Proaspătul tată, bucuros, a zis:
- Perfect, dă-mi 12! Şi bine a făcut că au avut unsprezece copii! Mă înteb şi azi ce or fi făcut cu cel de al doisprezecelea leagăn?
Nonno Pipa, înalt burtos şi năsos, calamburgiu renumit, a câştigat un proces de contravenţie în primul război mondial (nu stinsese luminile la vitrine în timpul nopţii) cu argumentul: Care vitrine ? Oare onoratele Doamne ce iau cafeaua cu dolcetti în cafeneaua mea stau etalate în vitrină? Conectase râşniţa de cafea la uşa turnantă, clienţii se distrau învârtindu-se, colaborând
la producţie. Se pare că a fost văzut cercetând numerele câştigătoare la loterie deşi nu jucase: - H
