• Si pentru oamenii fara un loc al lor sau o stabilitate sociala a fost Craciunul, a fost Revelionul si va fi Boboteaza • Dar cum au trait ei aceste momente, de pilda cei din adapostul de noapte din strada Rosetti, in timp ce altii se infruptau hulpavi din mancaruri, este greu de descris • Tremurand din toate incheieturile, unul dintre locatarii caminului din strada Rosetti abia a putut spune ca de sarbatori s-a odihnit la cald • "Am dormit. M-am odihnit la caldura. Ce altceva sa fac?", a spus Ioan Mocanu • Dar pentru altii, tot de la camin, sarbatorile au fost doar "ceva mai frumoase"
"Am stat aici. Mancare ne-a lasat mama ceva... Asistenta sociala ne-a ajutat sa fim cazati aici si de cateva luni putem dormi linistiti in acest camin. Aproape cinci ani am stat cu mama prin case parasite, pe la Pro Tv sau pe strada Alba, dar n-am mai putut sta pe acolo, ca am fost dati afara. Eu merg la scoala, dar nu stiu daca am sa ajung la liceu, fratele meu, Gheorghita, s-a lasat de scoala...", a spus Ionut Viziteu, un adolescent de 14 ani adapostit la acest camin.
De la mesele imbelsugate, cu mancaruri tuguiate in farfurii, frumos ornate, cu tot soiul de bauturi, la acele mese peste care au trecut doar mainile tremurande cu cate o bucatica de ceva, distanta nu este decat de clasa sociala. Si pentru oamenii cazati in adapostul de noapte din strada Rosetti au fost sarbatori, dar nu au fost simtite in consecinta. Lumea lor este una a fricii zilei de maine si, totodata, bine cantarita in numar de paini si "ceva" mancare, un salam, poate. Ei sunt bucurosi ca au unde se adaposti, ca nu le este frig, nu-i ploua. Cazati cate 7-8, 10, 12 in camera, acesti oameni isi duc astfel traiul. Doar sase cuvinte au fost necesare pentru cel care de o saptamana a primit cazare in caminul de noapte din strada Rosetti, sa descrie cum a fost pentru el Craciunul si Revelionu
