Anii `90 au adus în peisajul imobiliar din oraş primele vile. Reghinenii nu îşi doresc case în ansambluri rezidenţiale sofisticate. Cele două elemente după care ei se ghidează în achiziţia unei locuinţe sunt „ieftin” şi „simplu”. Populaţia Reghinului a crescut în ultimii 160 de ani de şapte ori.Potrivit datelor Primăriei locale, în 1844, avuţia oraşului, cu circa 5.000 de locuitori, se ridica la 116.561 florini, din care 16.255 florini era valoarea moşiilor.
Restul reprezenta capital. În 1882, oraşul avea 8.074 de locuitori, din care 2.522 germani, 1.577 români, 2.564 maghiari, şi 1.341evrei. În secolul trecut, populaţia a crescut exponenţial, de la 18.091 de rezidenţi în 1956 la 36.173 de locuitori în 2002. Creşterea demografică a însemnat, implicit, şi dezvoltarea de noi locuinţe.
500 de hectare introduse în intravilan
Anul 1959 a adus „pe piaţă” primele blocuri „comuniste” pe strada Şcolii, din Parcul popular şi actualul cartier Mihai Viteazul. Aceste prime clădiri de apartamente din oraş sunt finalizate eşalonat în 1960.
Următarul puseu al dezvoltării imobiliare a avut loc cu trei decenii mai târziu, în anii `90. Atunci au apărut primele locuinţe individuale, la ieşirea din Reghin spre Bistriţa. „Dezvoltarea acestei zone a început în anii `90, dar de-abia în 1999 parcelele respective au fost introduse în intravilan.
S-au făcut Planuri de Urbanism Zonal, prin care s-a încercat reglementarea situaţiei căilor de acces. Oamenii au înţeles, au cedat din terenurile lor suprafeţele necesare lărgirii acestora”, spune inginerul Aurel Pop, şef serviciu în cadrul Primăriei Reghin. Momentan, accesul este încă dificil, pentru că străzile nu sunt încă asfaltate. Periferia de Vest a oraşului este pe primul loc în topul suprafeţelor introduse în intravilan prin Planul de Urbanism General (PUG), actualizat