Nu trebuie sa mai repetam ca bugetul statului este o gaura neagra si, in ciuda promisiunilor de descentralizare, prea putin s-a facut pana acum. Statul ofera servicii cetatenilor, asta este rolul lui. Insa circuitul finantarii este opac: se strang niste venituri de la cetatenii care muncesc, merg la Bucuresti la buget iar de la buget, in functie de criterii mai mult sau mai putin transparente, multe bazate pe clientelism si culoare politica, finantarea merge catre scoli, spitale, gradinite, azile de batrani, biserici etc., scrie Emil Stoica pe blogul Jeopardy.
Calitatea serviciilor oferite de stat este indoielnica. Modul de cheltuire al banului public este si mai indoielnic. Sistemul in sine se doreste echitabil insa a ajuns sa fie la fel de prost peste tot.
Solutia democratica este descentralizarea finantarii. De ce nu ar functiona scolile, spitalele, biserica, etc ca institutii non-profit individuale? Sa fie responsabile cu finantarea.
De exemplu, daca o scoala poate atrage mai multe fonduri, poate plati profesori mai buni, poate oferi material didactic mai bun, poate investi intr-un teren de sport sau intr-o sala de sport echipata mai bine. Scolile bune vor atrage elevi buni, va fi o concurenta intre scoli in a atrage finantare prin oferirea unor servicii mai bune.
Cum se pot finanta scolile: de ex. parintii sa aiba dreptul sa directioneze o parte a impozitului pe venit de 16% catre scoala unde le studiaza copiii.
Ideea poate fi extinsa si la nivelul firmelor cu impozitul pe profit de 16%. Firmele sa aiba posibilitatea sa directioneze acesti bani (in intregime sau partial) de exemplu catre noi gradinite ce vor fi folosite de catre angajati. Sau catre o institutile medicala. Va fi in interesul angajatilor sa ceara angajatorilor sa declare profit si sa spuna cum vor folosi acesti bani.
Desigur, pot ap
