Criza politică de azi aminteşte de frământările din decembrie 1989: atunci se forma un cabinet provizoriu de „tehnocraţi”, menit să aducă ţara pe linia de plutire. Sursa: Arhiva EVZ
Pe 26 decembrie 1989, focurile Revoluţiei nu se potoliseră cu totul. Câteva zeci de bărbaţi în costume după moda vremii se adunau însă pentru o fotografie de grup. Generalul Victor Atanasie Stănculescu zâmbea liniştit din primul rând, iar filosoful Andrei Pleşu - absolut sobru - se aşezase undeva în spate.
Petre Roman conducea primul guvern al României democratice, unul provizoriu, care avea să facă legile ţării până după alegerile din mai 1990. Poate de asta primul-ministru afişa cel mai larg zâmbet dintre toţi membrii proaspătului cabinet. Azi, el admite asemănarea dintre haosul acelor zile şi frământările acestor ore.
Reţeta: 74,2% comunişti
„Toate instituţiile se prăbuşiseră. Principala mea sarcină era să le redau autoritatea. Cauzele situaţiei de acum sunt similare - pierderea gravă a autorităţii instituţiilor. Guvernul Boc 2 a dat peste cap ierarhiile, aşa că este nevoie de un guvern legitim care să readucă ţara pe linia de plutire. Reabilitarea acestor instituţii nu se poate face decât de la capul guvernului”, consideră Petre Roman. Cercetătorul Raluca Grosescu, de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România (IICCR), publică, în cartea „De ce trebuie condamnat comunismul”, o caracterizare a guvernului născut în haosul din 1989. Într-un procent matematic, la rece, reiese că 74,2% din componenţa noului executiv era „colorată” de foşti membri ai nomenclaturii. Sunt identificate patru categorii de personaje care-şi împărţeau scaunele.
„Din 31 de miniştri, 23 ocupaseră înainte de 1989 posturi de responsabilitate în structurile partidului sau ale statului comunist. 7 din 31 de miniştri ai guvernului p
