Petru Cimpoesu a impus un anumit stil de umor bazat pe hiperbolizarea fantezista a unei realitati nu saraca in momentele ei de ridicol. In orice caz, Christina Domestica si Vinzatorii de suflete poate prilejui ceasuri de amuzament nebun, incordare detectivistica, suspans si tot ce va mai doreste inima. Totul de o foarte exigenta calitate. Rara avis! Nu e de pierdut, credeti-ma! Multa rabdare a trebuit sa isi exerseze Petru Cimpoesu pentru a i se recunoaste ceea ce, de fapt, macar din 2000, de la aparitia discreta a Povestii Marelui Brigand, i se cuvenea: faptul ca este unul dintre prozatorii cei mai importanti ai generatiei '80. Simion Liftnicul, ineditul sau "roman cu ingeri si moldoveni" din 2001, a atras atentia unui numar de critici, plusindu-i numele in liga superioara a romancierilor contemporani. Astfel incit cartea de anul trecut, Christina Domestica si Vinatorii de suflete, este un titlu care, sint sigur, i-ar satisface nu numai pe cititorii profesionisti, ci si pe consumatorii obisnuiti de literatura comerciala, care ar gasi suficiente motive de placere in paginile romanului. Petru Cimpoesu pare a scrie o proza care cultiva senzationalul, cu tot felul de scenarii, cabale, aliante politice, cu tot soiul de rasturnari de situatie, de piste false care isi afla "rezolvarea" in derizorii solutii epice, cu suspans si intriga politista, dar si cu o miza parodica, de subminare consecventa a genului. Dupa Simion Liftnicul, el isi extinde viziunea bufa, carnavalesca la un palier mult mai larg: trece de la viata unei scari de bloc la un scenariu care uneste interesele armate ale Romaaniei si Statelor Unite, intr-un spatiu ce ascunde secrete esentiale, legate de extraterestri si tot felul de teste stiintifice: insula Roland. Dincolo de fantezia debordanta, totul este supus cu atentie unui tratament ironic, caci lumea fictionala, desi bizara, nu este deloc straina, in s