În chilia sa din Sfântul Munte, călugărul Epifanios Mylopotaminos, când nu vorbeşte cu Dumnezeu, imaginează reţete culinare care-i uimesc pe fraţii adunaţi de două ori pe zi la trapeză (sala de mese). Părintele este autorul celei mai citite cărţi de bucate mănăstireşti din Grecia zilelor noastre. Nu mai mult de 126 de reţete, acompaniate de fotografii veridice din viaţa de zi cu zi a călugărilor, de potrivite citate biblice şi de proverbe. O capodoperă care pentru noi are un singur cusur: e scrisă doar în greceşte.

Mergând pe firul acestei cărţi de bucate, am putut afla de la părintele Epifanios că reţetele sale ilustrează modul în care se hrănesc şi se hrăneau călugării Muntelui Athos azi şi cu sute de ani în urmă. "Sunt mâncăruri simple şi uşor de preparat, bazate în special pe dieta mediteraneană", ne precizează părintele într-un interviu acordat la Bucureşti nu de mult. "La Sfântul Munte sunt 20 de mănăstiri, zeci de schituri şi sute de sihăstrii. În ele trăiesc circa 1.500 de călugări care au cetăţenie greacă şi care alcătuiesc singura republică monastică din lume." La Athos, femeile nu sunt admise, iar pelegrinii trebuie să primească viză de intrare şi să plătească o taxă de 35 de euro.

"SUNT UN SIMPLU BUCĂTAR"

Mâncărurile athonite se fac, de regulă, la foc mic, nu conţin carne şi doar din când în când folosesc ulei. Untul, de exemplu, nu se foloseşte niciodată. "La noi", ne spune călugărul, "se mănâncă imediat după liturghie. Mâncarea este privită ca o continuare a rugăciunii. Iisus şi sfinţii părinţi ai Bisericii ne spun că avem obligaţia să ne-ngrijim de sufletul nostru, dar şi de corpul nostru. În spaţiile în care mănâncă monahii există icoane, fresce, toţi mănâncă în linişte, nu se vorbeşte deloc, există doar un monah care citeşte din sinaxar. La Athos, bucătarii se schimbă la doi-trei ani. Nu e o profesie, e o ascultare,