Unul dintre bărbaţii închişi la Penitenciarul Jilava este printre puţinii puşcăriaşi care au reuşit să evadeze din închisoarea Chilia, cunoscută pentru duritatea cu care erau trataţi deţinuţii. Povestea evadării lui Aurel Potcovaru, unul dintre „veteranii“ puşcăriilor de la noi, care a scăpat din închisoarea de la malul Dunării, pare desprinsă din „Papillon“, cartea lui Charriere.
Aurel Potcovaru are 59 de ani şi este originar din comuna Bujoreni, Teleorman, dar acum stă în comuna Jilava, mai exact la închisoarea de lângă comună. Nu este pentru prima oară închis, iar asta se vede şi din atitudinea lui şi din glumele pe care le face cu una dintre asistentele mai vechi de la spitalul penitenciarului. „Mai ţineţi minte, doamna Mimi, când v-a zis domnu' doctor Costel, prin '70 că «Potcovaru m-a scos pe mine la pensie şi o să te scoată şi pe tine?» Uite că avea dreptate... Mai e puţin şi vă pensionaţi şi eu tot p-aici sunt."
Cu 34 de ani de închisoare executaţi, Potcovaru se poate „mândri" că este unul dintre deţinuţii cu cei mai mulţi ani de puşcărie la activ. În plus, pentru toate faptele sale, a fost condamnat la peste 500 de ani de închisoare, ceea ce-l plasează printre „fruntaşi" şi la acest capitol. „În total, am fost condamnat la vreo 500 de ani de închisoare, dar pedepsele se contopesc, se mai reduc şi am executat «doar» vreo 34 de ani, cu tot cu asta, cu ultima, din care mai am câteva luni", îşi începe Aurel povestea. De la prima condamnare, din '69, şi până acum nu a petrecut niciodată mai mult de două luni în libertate, cu excepţia ultimei pedepse, pe care a primit-o în 2009, după ce a stat peste un an acasă.
„Înainte puşcăria era grea, nu cu cola şi tv"
„Eu am înfundat puşcăriile numai pentru că nu «mă înghiţea» şeful de post de la mine din comună. Odată m-a băgat doi ani pentru trei găini. Şi înainte puşcăria era foart
