Ziarul „Adevărul” a intrat în posesia unei poezii scrise de Sergiu Florea, studentul acuzat de crima de la Medicină. Versurile sunt scrise din arestul Poliţiei Timiş şi sunt dedicate mamei sale, pe care spune că a dezamăgit-o.

Despre talentul studentului ucigaş s-a vorbit încă de când a intrat în arest. Cum a ajuns după gratii, Sergiu Florea şi-a tratat depresia scriind versuri. Pe timpul arestării preventive, studentul a avut mai mulţi colegi de celulă, printre care şi pe Gheorghe Breazu, hoţul care l-a împuşcat pe poliţistul de frontieră Tiberiu Sârbu. Mama lui Breazu, Maria Crivăţ mărturiseşte că fiul ei şi Florea s-au înţeles foarte bine pe perioada detenţiei. Femeia a primit chiar o scrisoare de la Breazu care conţine şi o poezie scrisă de Sergiu Florea. Versurile sunt dedicate mamei lui pentru care susţine că ar face orice să-i readucă zâmbetul şi bucuria.

Mama

de Sergiu Florea

Aş vrea să am puteri miraculoase,

Şi timpul ăsta de-aş putea întoarce

La cei ce mi-au dat viaţă să le-aduc din nou

În suflet multe mângâieri şi pace.

Aştept cu greu o grabnică minune,

Din sumbrul loc eu să mai pot răzbate,

S-ajung din nou în marea voastră lume,

Cu orice preţ, chiar fără a-l cunoaşte.

Însă în lumea asta infinit de grea,

Minunile sunt simple amăgiri,

Eu încă sper c-aş mai avea o stea,

Aducându-i vecii câteva sclipiri.

Nu îndrăznesc să-ţi întâlnesc privirea

Pentru că aflu-n ea dureri nemărginite,

Ai suferit prea mult tu pentru mine mamă

Şi ţi-am adus în dar doar grele suferinţe.

De-aş putea deţine o putere mare

Să pot întoarce într-un fel şi timpul

N-ai mai privi cu-această disperare,

Iar eu ţi-aş auzi atunci doar râsul.

Aş face tot pentru a-ţi aduce-n dar

Tot ce-am făgăduit cândva în grabă,

Să-ţi văd iar chi