Miercuri, 7 iunie 2006, procurorul-sef al DNA, Daniel Morar, a acordat Mediafax un amplu interviu. Cum sta bine unui dialog intre un jurnalist si un cetatean consumator de bani de la buget, a venit vorba, chiar din debut, de bilantul institutiei pe care Daniel Morar o conduce. Seful DNA a raspuns astfel: „Eu zic ca lupta anticoruptie, in sfârsit, se desfasoara dupa reguli clare, este orientata in directia buna si ne referim la lupta impotriva coruptiei la nivel inalt. Eu sunt multumit in acest moment de ce se intâmpla la Departamentul National Anticoruptie, sunt multumit de ritmul anchetelor, sunt multumit de calitatea actelor de sesizare si stiu ca este enorm de lucru“. Un interviu dat de procurorul-sef al DNA nu e de ici de colea. Peste tot in lumea civilizata, sefii unor asemenea institutii nu se imbaiaza in luminile reflectoarelor mediatice. Lucru explicabil. Un procuror-sef n-are cum sa stie mersul anchetelor. In aceste conditii, el nu are ce sa spuna presei, evident, daca nu tine cumva sa comenteze si campionatul national de fotbal. Convocarea unui jurnalist de catre Daniel Morar ar reprezenta, cel putin teoretic, un eveniment iesit din comun. Si ca orice eveniment cu asemenea note specifice, el cere o explicatie. Procurorul-sef al DNA si-a motivat iesirea la rampa prin nevoia de a dovedi opiniei publice autohtone ca institutia a carei sefie ii asigura substantiale privilegii a obtinut succese remarcabile in combaterea coruptiei. Din interviu se intelege ca Daniel Morar e nemultumit de criticile aduse DNA pentru lipsa de performanta in combaterea coruptiei la nivel inalt. Initiativa lui Daniel Morar e, asadar, de natura polemica. Si acest fapt are menirea de a stârni uimiri. O institutie precum DNA nu polemizeaza. O asemenea institutie ancheteaza. Daniel Morar traieste si munceste insa in România, tara suspectata de multi europeni ca fiind originala. In conseci