Am propus zilele trecute reducerea vârstei minime de la care se poate vota, de la 18 la 16 ani. Nu e prima dată când fac asta. Mi se pare că e un test important pentru societatea românească. Evoluţia noastră istorică a fost foarte lentă: s-a votat mai întâi de la 30 de ani (între 1831 şi 1858), apoi, până la adoptarea primei Constituţii, de la 25 de ani. Între 1866 şi 1946, vârsta minimă a coborât la 21 şi doar Carol al II-lea a readus-o la 30, în alegerile trucate din 1939. În fine, după ce Marea Adunarea Naţională din 1948 a fost aleasă de toţi cetăţenii care împliniseră 20 de ani, prin Constituţia adoptată în acelaşi an, vârsta legală de vot a fost fixată la 18 ani. Aşa e până azi. Dar nu istoria e cea pe care o chem în ajutor. Argumentul meu principal e următorul: dreptul la muncă şi dreptul la vot nu pot fi separate. La noi, nu e aşa: se poate munci legal de la 16 ani, dar nu poţi să-ţi exprimi opţiunile politice decât de la 18. Tendinţa europeană e diminuarea vârstei de la care votezi. În Austria, Germania şi Elveţia se votează deja de la 16 ani, în diverse tipuri de alegeri. Pe 23 mai 2011, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluţia 1826, care recomandă tuturor statelor-membre "investigarea posibilităţii de a diminua vârsta legală de vot la 16 ani". Ce reacţii a trezit propunerea mea? Încep cu cea venită de la inşii mereu indispuşi, gata de harţă sau care cred că aş avea gânduri ascunse. E replica de tipul "bă, Predo!, nu te mai votează nimeni şi acum chemi copiii la urne?". Probabil că unii dintre comentatorii acestui articol vor fi tentaţi să respingă şi ei, într-un mod mai degrabă visceral, propunerea. N-am ce să le fac. Mai interesante mi se par alte două reacţii. Unii dintre adversarii propunerii mele susţin că la 16 ani imaturitatea e evidentă. Proba oferită? În afara unor experienţe personale, au fost citate rezultatele de la BAC, e