Se cheltuia prea mult. FMI a dat soluţia: să se cheltuiască mai puţin. Şi a explicat-o: cheltuind mai puţin, economia se reducea până şi eu am înţeles: mai puţine investiţii, aşadar mai puţine lucrări, mai puţine locuri de muncă...), dar era o economisire care ducea la relansare (şi aici am înţeles: dacă statul slăbeşte, atunci are nevoie de impozite, iar economia, asemeni unei păsări Phoenix renăscute, avea să danseze cu buchete de margarete).
Explicaţia nu a fost atât de poetică, dar aşa am auzit-o. Problema este că lui Christine Lagarde nu-i plac rimele, ei îi plac mai mult cifrele. Dacă ar fi profitat ea de dorinţa noastră pentru muzică, încă am fi fost destul de înşelaţi. Dar franţuzoaica cu profil sec a scos calculatorul: "Pentru fiecare euro de austeritate, economia va scădea cu 0,50 euro", a decretat ea. Restul omenirii a privit formula ca viţelul la poarta nouă, s-a prefăcut că înţelege şi a zâmbit, deoarece şi Lagarde zâmbea atunci când a enunţat formula.
Un euro economisit şi o scădere de doar jumătate de euro, părea bun şi promiţător acel raport... Numai că acum am aflat că pentru fiecare euro de austeritate, în fond, economia scade între 0,9 şi 1,7 euro. Până şi nişte tonţi ca noi ştim să calculăm dimensiunea greşelii: FMI a greşit de la dublu la triplu! Încă o dată s-a dovedit avantajul poeziei.
Dacă FMI s-ar fi ghidat după ea, şi astăzi ar fi putut să ne mai înşele, spunând că greşeala era mică, în loc de buchete de margarete erau de crizanteme... Dar cum a insistat asupra cifrelor, s-a încurcat. Sunt nişte cunoscători ai minciunii.
SURSA: DIÁRIO DE NOTÍCIAS, RADOR
