Vulnerabilitatea interioara, exprimata prin curiozitate si uimire, prin dispozitia de a asculta pe ceilalti, chiar daca viata ti-e bine asezata social si profesional, te apara de ritualism, de canoane servite, in cele din urma de dogmatism. Citeva informatii disparate si observatii sau experiente proprii mi-au impus o tema de reflectie tulburatoare: creativii, talentatii, oamenii care gasesc solutii ingenioase, in situatii de criza, nu apartin categoriei indivizilor care actioneaza sistematic, dupa modele invatate cu sirg si exersate indelung si nu fac parte dintre cei ce exceleaza prin incredere explicita in sine. Un articol din "New York Times" de acum citeva saptamini, dar mai ales cele peste o suta de comentarii aplicate ce i-au urmat au dezvaluit comportamente neasteptate in situatii deosebite: nu specialistii, competentii, rigurosii gasesc solutiile cele mai bune, ci aceia care vin din cimpuri profesionale aparent nearticulate la context, adica umanistii, cei cu formatie artistica sau filologica. Manageri importanti impartaseau observatiile lor dupa care reuseau, in meserii extrem de specializate, in studiul pietii si al vinzarilor, nu specialistii, ci unii indivizi cu formatie umanista, filologi sau cu studii de regie de teatru. Acestia, s-a constatat, dezvolta o gindire critica nealterata de scheme cognitive cunoscute si o mobilitate intelectuala inaccesibila "exactilor" scrupulosi. Gindesc nonconformist, nemarcati de rigorile modelelor intelectuale clasice. Recent, intr-un interviu, Gabriela Melinescu emite o idee razvratitoare, cunoscuta de psihologi, dar nu stiu daca impartasita de literati: creatia nu este doar expresie a talentului, ci si a persoanei in intregul ei, prelungire a individualitatii. Fecunditatea cognitiva si artistica, cu alte cuvine, traduce complexitatea personalitatii, efortul individului de a intelege si a-si explicita contextul. "Vulne