Lîngă magazinul "La Fourmi" de pe Calea Moşilor, de unde poţi cumpăra brînză de "oaie-oaie", precum susţine vînzătoarea, dacă o întrebi şi, probabil, fasole "bătută-bătută" la caserolă, precum susţin eu, dacă mă întrebaţi, există o mică terasă, înjghebată lîngă un chioşc, unde poţi bea o bere la preţ de butic, la o masă din plastic, cu vedere la strada Traian, într-o parte şi la "spatele blocului", cu parcare şi cu centrală termică cu tot, în cealaltă parte. Este o terasă "de cartier", dacă se poate numi astfel Calea Moşilor, însă unde nu te poţi aştepta la manele, ci doar la o muzică bună, în surdină, şi nici la "băieţi-băieţi", ci, eventual, la cetăţeni liniştiţi care, în timpul plimbării de seară a cîinelui, se opresc la cîte o ţigară, întîlnindu-se cu amantele sau cu alţi posesori de cîini, de peste drum, şi, probabil, cu tinerii civilizaţi "de moşilor" care consumă o bere, două, după care se duc acasă. Aici, în această atmosferă care pare aproape incompatibilă cu vreo dramă socială sau personală, l-am întîlnit, acum mai mult de o lună, pe "Tarkovski" (nu ştiu cum îl cheamă de fapt, aşa i se spune), încercînd să vîndă, pe la mese, cîteva iconiţe şi calendare bisericeşti mototolite, "o mie de lei bucata", şi cruciuliţe "sfinţite la Ierusalim, jur pe mama!" din plastic alb-gălbui, cu şnur de aţă. "Un alt nebun!" (sau alcoolic, sau drogat etc.) aţi constatat. Mai grav este că se aşează cu tine la masă fără să-ţi ceară voie şi, cînd vede că strîmbi din nas, îţi spune cu seninătate: "Dacă nu mă suportaţi, io plec, iar dacă mă suportaţi, tot nu plec, rămîn numa' de-al dracului, că tot o să crăp peste trei zile!" Patetic, nu-i aşa? Deja şi-a aprins o ţigară şi a luat o gură (din berea lui). "Sinuciderea în primul rînd e un act de laşitate, un fel de dezertare, iar rolul nostru, al psihologilor, este să-i ajutăm pe oamenii ajunşi într-o astfel de situaţie psihică