La capătul unei perioade în care au aparținut Federației, comisiile au fost preluate de Ligă, în ograda căreia lucrează și astăzi. N-a contat că în majoritatea țărilor cu fotbal avansat e cum era la noi înainte, la noi e totdeauna pe dos!

Din dorința de a pune mîna pe comisii, LPF nu s-a sfiit să cheme în instanță FRF și, după aproape 2 ani de procese, a obținut cîștig de cauză. Lesne de imaginat ce l-a împins pe Dumitru Dragomir să insiste chiar și cu riscul de a-l înfrunta fățiș pe Mircea Sandu.

Comisiile înseamnă putere. Prin intermediul lor poți influența și manevra, iar cine le dirijează, fie și din umbră, taie și spînzură. Are pîinea și cuțitul, e piua-ntîi. Mai departe, văzîndu-și sacii urcați în căruță, Dragomir a mai reușit ceva, l-a numit în fruntea Comisiei de Disciplină, cea mai importantă, pe Doru Neagu, omul său de încredere, omul său de casă. Am mai scris că, deși lipsit de pricepere și de experiență, Neagu a ajuns peste noapte ditamai observatorul de Liga 1, deci nu mai revin. Noi am scris, noi am auzit. Din clipa instalării lui Neagu, CD s-a distins printr-o sumedenie de decizii curioase, multe dintre ele hilare, ba și de-a dreptul aberante. De pildă, l-a suspendat recent pe Vasile Șiman, finanțatorul Sportului Studențesc, pentru 5 luni și l-a amendat cu 15.000 de lei, pedepse pe care Comisia de Recurs le va anula însă repede, reducîndu-le la un simplu avertisment!

Întrucît lucrurile au stat la fel și în cazul lui Vicențiu Iorgulescu, președintele executiv al Ceahlăului fiind suspendat 1 an de CD și absolvit de CR, pretinsa exigență a forului în discuție, una trucată, nu-i greu de explicat: Șiman și Iorgulescu figurează pe lista contestatarilor, a celor care îndrăznesc uneori să miște-n front. În consecință, li se cuvenea o lecție ca să învețe să se poarte, să-și mai țină gura și să bage la cap că fotbalul românesc funcționează de