După ce aduc la bancă un vraf de documente a căror obţinere presupune timp şi bani, mulţi solicitanţi de credit sunt respinşi în ultimul moment. De vină e opacitatea unui sistem bazat pe „acordul centralei“
Birocraţia excesivă a existat dintotdeauna în sistemul bancar din România, însă a fost mai puţin vizibilă în perioada de boom economic, când băncile dădeau mai puţină importanţă departamentului de risc. Astăzi însă, după patru ani de la finalul „epocii de aur“ a creditelor, contractarea unui împrumut, mai ales atunci când vorbim despre persoane juridice şi în special în cazul firmelor mici sau mijlocii, a devenit o misiune imposibilă.
Unul dintre marile impedimente îl constituie lipsa transparenţei, băncile locale făcând rabat de la comportamentul perfect opac doar când sunt obligate prin lege (cum este şi cazul celebrei Ordonanţe nr. 50 a creditelor pentru persoane fizice).
Una dintre problemele sesizate în majoritatea sondajelor efectuate în rândul firmelor mici şi mijlocii din România este numărul mare de documente pe care băncile le solicită pentru a acorda un credit şi, mai ales, lipsa surselor de informare în ceea ce priveşte costurile creditului și garanţiile acceptate de bancă. De asemenea, potenţialii clienţi persoane juridice au la dispoziţie foarte puţine metode de a afla, în detaliu, ce acte sunt necesare pentru accesarea unui împrumut. Nici în cazul persoanelor fizice lucrurile nu sunt cu mult diferite, mai ales când este vorba despre împrumuturile imobiliare, cu excepţia celor pentru Prima Casă.
Nimic fără acordul centralei
În ceea ce priveşte creditele pentru persoane juridice, discuţiile pe care potenţialul client le poartă cu angajaţii din sucursalele sau agenţiile băncii sunt prea puţin importante. Eventualul acord sub formă de preaprobare sau preaprobare financiară, primit de la un angajat din agenţie, are
