Nicolae Popa (Buda, Călăraşi, 1959) a studiat la Şcoala Poligrafică din Chişinău (1978), apoi la Universitatea de Stat din Moldova (1983) şi la Institutul de Literatură din Moscova (1987-89). A fost bursier al Fundaţiei Soros-Moldova în anul 2000. Angajat la diverse reviste, a fost redactor-şef la "Basarabia" din 1997, iar din 2004 la ziarul "Opinia". Cunoscut mai ales ca poet, tradus în limbile rusă, estoniană, letonă, chineză, franceză, germană, engleză, bulgară, ucraineană, a fost distins cu Premiul USR pentru volumul Lunaticul nopţii scitice (Editura Cartier, 1996). Premiat de trei ori de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a debutat în proză în1991 cu Cubul de zahăr, reeditat în 2005, volum căruia i-a urmat Păsări mergând pe jos. Povestiri de nepovestit (2001). "Prin Avionul mirosea a peşte (Editura Arc, Chişinău, 2008, 288 p.), scrie Eugen Lungu pe coperta IV ale celei mai recente cărţi, scriitorul îşi verifică la modul practic certitudinea că doar romanul prezintă proba sigură a maturităţii unei literaturi, şi că doar acest gen poate Ťîncăpeať viaţa în toate zvârcolirile şi grimasele ei, de la tragic la trivial".
Aceştia sunt polii între evoluează respectiva naraţiune, având ca nod gordian sau centru semantic o crimă săvârşită aparent fără o motivaţie concretă, ca în Străinul de Camus, să zicem: protagonistul-narator Mihai Loghin, pradă unei crize de gelozie, dar şi datorită faptului că colegul de serviciu Max Mutu îi "pipăie" iubita care tocmai trecea prin zonă cu reflexele unei oglinzi expuse la soare, îl pocneşte cu muchia unui topor în moalele capului. Nu se ştie dacă victima este abandonată moartă sau doar leşinată în vagonul-dormitor unde se cinstise cu o sticlă de vodcă pe care nu pregetase să o lingă cu gesturi obscene, în faţa lui Mihai, verbalizând silueta şi numele tinerei preotese Agnesa. Aceasta este unul din personajele de p