Nu știu alții, dar eu n-am crezut că Steaua, care a egalat-o pe Basel la București în ultimele secvențe ale turului, va izbuti să cîștige în Elveția pentru a prinde in extremis trenul de Europa. Aveam să mă lămuresc că puteam fi mai optimist. Spre lauda ei, formația din Ghencea a luat un start lansat în partida de aseară și a continuat la fel. E drept, a ajutat-o și un adversar care n-a semănat cu cel vioi și disciplinat, atît, nu și rafinat, de pe Arena Națională. S-a zvonit că antrenorul Yakin s-ar fi certat cu cîteva dintre vedetele sale, e treaba lor, n-au decît să se mai certe și alții!!!

Fără să fie spectaculoasă, ba și cedînd destule mingi în zona centrală, Steaua a arătat ca o echipă onestă, sigură pe ea și realistă. Logic, a deschis scorul prin Piovaccari și puțin i-a lipsit să-și mărească diferența la dubla ratare a perechii Szukala-Gardoș. Așa a încheiat repriza într-un avantaj absolut meritat. Mai era de văzut numai în ce măsură schimbarea lui Pintilii, accidentat și înlocuit în minutul 46, va afecta randamentul liniei mediane bucureștene.

Reghecampf l-a preferat pe Filip și n-a greșit. Rămasă pe poziții avansate, cu un Gardoș imperial la respingere și un Bourceanu neostenit la construcție, Steaua a împiedicat-o pe Basel să combine și, implicit, să forțeze. Perioadă îndelungată s-a jucat în zona neutră și încîlcit, scenariul ce i-a convenit campioanei noastre.

Totuși, simțind că-i fuge pămîntul de sub picioare, formația helvetă a început să bage cărbuni. A iuțit ritmul și a devenit mai agresivă, dar n-a reușit să egaleze deoarece Steaua și-a păstrat capul limpede. Într-adevăr, ea a avut și un gram de noroc, numai că norocul s-a obișnuit să țină cu cei mai puternici, care aseară au fost, în opinia mea, băieții lui Reghe.

Din păcate, cînd filmul părea să se încheie frumos pentru Steaua, aflată la cea mai bună evoluție din actuala st