Calitatea de pacient (cu toate drepturile aferente) nu este anulata de cea de detinut, dupa cum cred unii. Mediul de detentie a fost supus, nu o data, controverselor si dezbaterilor legate de conditii, de incalcarea unor drepturi, de rele tratamente sau altfel de abuzuri. In acelasi timp, perceptia despre cei privati de libertate este legata de anularea tuturor drepturilor, inclusiv al celui de pacient, odata cu detentia. Suspiciunea care apare atunci cind se pune problema intreruperii pedepsei din motive medicale este in deplina actualitate. Sint motive suficiente pentru a face ca pacientii privati de libertate sa se inscrie intr-o categorie aparte de pacienti, cu probleme specifice mediului in care se afla, pe linga cele care tin de sanatate. Sub aspectul standardelor internationale, la momentul actual, exista acte normative si conventii care vorbesc despre drepturile nediscriminatorii ale omului si despre protectia speciala a anumitor categorii de persoane considerate a fi vulnerabile, intre care se incadreaza si persoanele aflate in mediul de detentie. Astfel, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, adoptata de tarile membre ale Consiliului Europei, prevede garantii pentru prizonierii si detinutii susceptibili de a fi obiectul torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. In acelasi timp, Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede faptul ca drepturile omului sint drepturi fundamentale, inalienabile si nediscriminatorii. Romania are, la ora actuala, legislatie in concordanta cu prevederile internationale, unul dintre cele mai recente si complete acte normative cu privire la pacientii prizonieri fiind Ordinul 1016/2007 privind asigurarea asistentei medicale persoanelor private de libertate. Legea prevede dreptul pacientilor prizonieri la asistenta medicala gratuita (stipulind insa si cond