Tatăl unităţii germane este mânios. Wolfgang Schäuble, ministru de Interne pe vremea lui Helmut Kohl şi negociator-şef al tratatului Reunificării, nu are cuvinte suficient de dure pentru a-şi exprima nemulţumirea. El ţine în mână o carte scrisă de Peer Steinbrück, unul din "greii" SPD (Partidul Social Democrat din Germania/Sozialdemokratische Partei Deutschlands). Ce-l enervează pe Schäuble? O mică propoziţie în capitolul doi, ascunsă bine într-un lung studiu asupra "taurului şchiop" european: "Abandonarea mărcii în schimbul unui euro stabil a fost una dintre concesiile care au deschis calea pentru reunificarea Germaniei", scrie Der Spiegel, citat de presseurop.eu.

"Nu am făcut niciodată un astfel de târg", a protestat Schäuble. Steinbrück este totuşi sigur de contrariu. Orice persoană care a fost în contact cu guvernul francez poate confirma cu certitudine, explică el. Hubert Védrine, de exemplu, la vremea respectivă consilier al preşedintelui francez François Mitterand, este convins că acesta din urmă nu ar fi aprobat extinderea Germaniei de Vest dacă germanii nu ar fi acceptat uniunea monetară. "Mitterrand nu dorea reunificarea Germaniei fără un avans în integrarea europeană", explică Védrine. "Iar singurul domeniu în care era posibil să se progreseze era moneda".

Aceasta nu este numai o dispută politică, ci o hotărâre istorică asupra principalelor proiecte ale guvernului federal din ultimele decenii. Dacă versiunea franceză a faptelor este corectă, informaţia nu numai că ar arunca o umbră asupra istoriei Germaniei, dar ar afecta şi integritate euro, moneda europeană fiind deja cam şubredă de când cu planul de salvare pentru Grecia. Unii critici, precum fostul cancelar Gerhard Schröder, etichetaseră deja euro drept "un nou-născut prematur cu sănătatea fragilă". Acum, ei ar putea argumenta că moneda europeană a fost practic impusă germanilor.

De