MASOARA CAT A MAI RAMAS La manastirea dobrogeana Celic Dere, o icoana masoara, bucata cu bucata, drumul catre sfarsit al omenirii.
CARMEN PLESA
Pe timpul iernii, maicutele de la Celic Dere uita de lucrul la camp si se aduna in atelier. La un goblen se munceste luni intregi
Celic Dere. De aici va porni vestea Sfarsitului, spun oamenii locului. O icoana adusa la manastire in urma cu doua secole masoara fiecare pas al omenirii. Pe drumul catre final, icoana se lumineaza. Cu fiecare razboi, cu fiecare dezastru, chipul Cristului mai capata o raza. Iese din intuneric. Iar ochii, care candva au fost inchisi, se deschid cate un pic, pana vor privi drept in fata, fara sfiala, Sfarsitul.
Din chiliile somnoroase ies cateva firicele de fum. Nici o urma pe soseaua care duce de la Telita la manastire, semn ca nimeni nu s-a grabit sa ajunga la calugarite. Doar un batran isi taraste pasii pe dealul care duce la bucataria calugaritelor, unde va gasi ceva de mancare pentru pranz.
La Celic Dere e o liniste de te dor urechile. Din cand in cand, cate un caine se mai supara, urmat de vreun cocos razvratit, din curtile chiliilor. Drumul pana la manastirea care se vede in deal pare lung. Nici un pas in zapada. Totul e alb, ca intr-un inceput de lume.
MASOARA CAT A MAI RAMAS La manastirea dobrogeana Celic Dere, o icoana masoara, bucata cu bucata, drumul catre sfarsit al omenirii.
CARMEN PLESA
Pe timpul iernii, maicutele de la Celic Dere uita de lucrul la camp si se aduna in atelier. La un goblen se munceste luni intregi
Celic Dere. De aici va porni vestea Sfarsitului, spun oamenii locului. O icoana adusa la manastire in urma cu doua secole masoara fiecare pas al omenirii. Pe drumul catre final, icoana se lumineaza. Cu fiecare razboi, cu fiecare dezastru, chipul Cristului mai capata o raza. Iese din intu