După zeci de ani în care a fost destinaţia preferată de vacanţă pentru sute de copii din toată ţara, Tabăra Meseş este astăzi condamnată la ruină. Un litigiu între Liga Sindicatelor din Învăţământ Sălaj şi Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport, care durează din 2002, face ca tabăra de pe Meseş să se îndrepte, cu fiecare zi care trece, către stadiul de ruină.

Drumul pe care altădată urcau autocarele pline cu copii veniţi în tabără la Zalău este astăzi plin de gropi şi greu de parcurs chiar şi cu o maşină de teren. Iar odată ajuns în tabără, imaginea este şi mai dezolantă: tufe mari de urzici şi alte buruieni păzesc intrarea pietonală, iar poarta mare este străjuită de un lacăt. Situaţia se prezintă astfel de şapte ani, adică din 2004, când tabăra a fost închisă, poate pentru totdeauna.

„Pentru un loc pe Meseş primeam două la mare”

Despre vremurile bune ale taberei îşi aminteşte, cu regret, Ioan Nichită Săbăduş, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean al Organizaţiei Pionierilor. „Tabăra era foarte solicitată, în special de bucureşteni şi constănţeni. Nu aveam deloc pauze între serii şi erau atât de multe cereri încât nu ne ajungeau cele 180 de locuri de cazare. Trebuia să punem paturi şi în atelierele de creaţie de la mansardă”. Săbăduş spune că tabăra era atât de bine cotată încât „pentru un loc pe Meseş primeam două locuri în tabăra la mare”. Mai exact, pentru un copil primit din tabăra de la Zalău aveau dreptul la tabără pe litoral doi copii din Sălaj. El îşi mai aminteşte că, pe lângă activităţile şi excursiile organizate acolo, ce îi atrăgea pe copii în tabără era şi mâncarea, asigurată în mare parte din grădina şi din ferma zootehnică proprie.

„Ceea ce am văzut acum acolo este un dezastru. Nu am cuvinte”, completează fostul şef de la „Pionieri”.

Cum s-a ajuns aici?

Între timp, în 2004, din cauza