Se iau oile, vacile, caprele, găinile şi alte specii domestice. Se numără fiecare categorie şi aşa se obţin nişte numere taman bune pentru formula miraculoasă de a câştiga potul cel
Se iau oile, vacile, caprele, găinile şi alte specii domestice. Se numără fiecare categorie şi aşa se obţin nişte numere taman bune pentru formula miraculoasă de a câştiga potul cel mare la 6/49.
Asta e o idee venită de la ţărani, după ce am fost prin mai multe comune din Giurgiu şi Teleorman, să vedem dacă omul de pe brazdă se gândeşte la potul cel mare, de zece milioane de euro, al Loteriei Naţionale.
Dimineaţa, pe răcoare, s-au adunat câţiva prieteni la o ţuiculiţă şi o bericică, fiecare după gust. Treburi serioase, discuţii aprinse. Hop, picăm şi noi în satul Ianculeşti din comuna giurgiuveană Stoeneşti, cu întrebarea despre loto.
Joacă, domne, ţăranii, sau nu joacă? Ce ziceţi de nebunia asta naţională cu norocul dus până la pragul de zece milioane de euro, cât e potul de săptămâna asta, după ce n-a reuşit nimeni, de săptămâni bune încoace, să ghicească numerele norocoase?
Oamenii de la ţară ştiau că potul e de 10.000 de euro. De, informaţia se "împleticeşte" pe drum, de la Bucureşti până la coada vacii.
Se răscoală mesenii. Normal, că la ei în comună nu e agenţie loto. "Unde să jucăm?", se exprimă cu agitaţie Stan Stoenoiu. Altul sare cu ideea să se strângă o delegaţie în sat care să meargă "la agenţie", la oraş, cu banii strânşi de la poporul comunei, să pună numerele pe biletele de joc.
"Auuuu!", se aude de după uşă tanti Brânduşa, pensionară cu numai 47 de lei drept remuneraţie după 30 de ani de muncă în agricultură. "E prea scump la pensioara mea", zice femeia, după ce aude că o variantă simplă costă 4,5 lei. Cu banii pe bilet cumpără pâine pentru o săptămână, după cum îşi face socoteala.
Aţi mai jucat vreodată la loto? Liniş
