SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
O seamă de întîmplări, în afara firescului, m-au făcut să fiu foarte rezervat în toate discuţiile despre soartă şi supranatural. Ca şi în cazul unor boli rele, nu pomenesc de ele, ca să nu stîrnesc cine ştie ce forţe obscure, care mi-ar putea strica viaţa.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
O seamă de întîmplări, în afara firescului, m-au făcut să fiu foarte rezervat în toate discuţiile despre soartă şi supranatural. Ca şi în cazul unor boli rele, nu pomenesc de ele, ca să nu stîrnesc cine ştie ce forţe obscure, care mi-ar putea strica viaţa.
În mai multe rînduri am ajuns la nişte oameni de care aveam mare nevoie fără să-mi fi aranjat o întîlnire. Atît de durabil mi s-a înrădăcinat un simţămînt al inevitabilului, că nu reţin niciodată atent toate datele de contact, cînd e musai să dau de cineva. M-arunc, cum s-ar spune, în bazin, fără să mă asigur că e plin cu apă. Dac-ar fi vorba numai de întîlniri într-un perimetru restrîns, aş putea invoca un joc al probabilităţilor favorizant. Unii au noroc la loterie, alţii la întîlniri. Norocul meu însă se manifestă în improbabil.
Era, bunăoară, cu totul improbabil să-l găsesc pe arhitectul N. într-un New York de şaisprezece milioane de locuitori, neavînd nici numărul său de telefon şi nici adresa. Aveam nevoie de el ca aerul şi ca apa, dar nu m-am impacientat. Şi nu m-am mirat deloc, c-am dat nas în nas cu el chiar în prima zi, într-o staţie de metrou. Mai tîrziu m-am întrebat ce putea să însemne asta, deoarece precis însemna ceva. Pe moment însă mi s-a părut în logica lucrurilor să-l găsesc, deşi nu l-am căutat. La acest tip de noroc cu o mistică aparte mă refer: găsesc nişte oameni deşi nu-i caut. Mă situez frecvent la întretăierea providenţială a unor improbabilităţi. Mă întreb chiar dacă nu chem, în această întretăiere misterioasă nişte persoane, do