Daţi-mi voie să nu fiu de acord cu editorialiştii şi comentatorii care l-au luat peste picior pe consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu.
Unii l-au acuzat inclusiv ca şi-a pierdut minţile, au cerut un examen psihiatric din moment ce un om cu o funcţie atât de mare - asimilată cu cea de ministru - îşi permite să facă analize politice "în cheie", ca o şaradă, apelând la personaje din poveşti gen "Fetiţa cu chibrituri", "Scufiţa roşie" etc. Dincolo de modul plastic în care şi-a prezentat părerile, analiza lui Lăzăroiu nu este departe de adevăr.
Criza economică, influenţând, evident, şi clasa politică, a făcut ca un număr enom de persoane să privească cu reticenţă actul politic. De aici şi succesul nebănuit al Partidului Poporului, formaţiunea politică înfiinţată de mogulul OTV-ului, Dan Diaconescu.
Orice analist politic ştie că alegerile sunt câştigate de partidul care reuşeşte să atragă cât mai mulţi nehotărâţi. Aceştia contează întotdeauna, bazinele electorale ale celorlalte partide fiind deja stabile şi bine structurate. Dincolo de acest fenomen, eşecul clasei politice actuale a dus la crearea unei mase critice de alegători.
Or, aceştia trebuie absorbiţi, atraşi într-o for - ma ţiune politică, înregimentaţi măcar mental pe un culoar. Cum partidele politice actuale şi-au epuizat în ochii populaţiei nemulţumite şi apolitice soluţiile, este clar că putem vorbi de un nou partid politic.
De un catalizator al acestor frustrări, un partid diferit de cele clasice, ca să le spunem aşa celor care activează deja pe scena publică. Deci, din punctul meu de vedere, Sebastian Lăzăroiu nu greşeşte cu nimic când vorbeşte de "Albă ca Zăpada", un partid politic nou, imaculat, fără zgura pe care o au ca moştenire celelalte.
De aici şi simpatia arătata pentru Partidul Poporului şi Dan Diaconescu. Simpatie care i-a
