Când totul părea să fi devenit atât de simplu în politica românească, atât de limpede şi uşor de urmărit, ca-ntr-o clasică rusească în care Ninocika (UDMR) alege două acte între Ivan Ivanîci (PDL) şi Serghei Sergheevici (USL), dar se trezeşte în actul trei, la cortină - anorexică şi singură - cântând în şoaptă la o masă cu trei picioare rupte, a reapărut Vadim.
Odată cu Vadim şi protocoalele sale judeţene semnate cu PSD, UDMR se va comporta ca dată cu flit, argumentând că oricât de tare şi-ar fi dorit să fugă din casa piticilor, alături de tânărul USL, ca să scoată ţara din gheara pedelistă, hămesită şi pervertită, este acum, cu desăvârşire, imposibil.
Astfel, PDL a căpătat material de prelucrare politică a maghiarilor, cărora le va explica, pe model, că este exclus ca să aştepte înţelegere de la Uniunea Social-Liberală în privinţa drepturilor minorităţilor, atât timp cât Ponta semnează cu Vadim protocoale în fiecare judeţ al patriei.
Liberalii nu vor mai înţelege nici ei aproape nimic, în contextul stabilirii obiectivelor de protocol PSD-PRM, care vorbesc despre susţinerea reciprocă a candidaţilor cel mai bine clasaţi, atât la locale, cât şi la generale şi prezidenţiale, în condiţiile în care tocmai o atare prevedere expresă figurează în protocolul de colaborare PSD-ACD. Ca să nu mai vorbim că înfrăţirea vine în contextul în care tot mai multe voci merg pe ideea "injustă" a asocierii liberalilor cu social-democraţii, care ar fi un model politic contra naturii, simbolicul Dinu Patriciu dovedindu-se cel mai vocal dintre critici. Ca un impuls metastazic, odată cu durerea generată de vorbele corifeului liberal, a explodat şi organizaţia constănţeană a PNL, pe motiv că nu se poate ca nişte liberali adevăraţi să-i fie "Fideli" lui Mazăre la primărie ori lui Constantinescu la consiliu, ci mai bine să îngroaşe rândurile susţinătorilor lui Banias, la
