Prin mutarile facute in echipa, antrenorul iesean l-a invins pe tinarul tehnician al Clujului Desi nu si-a legat prea mari sperante de meciul de la Cluj, Politehnica Iasi a mai bagat simbata un punct in desaga. Remiza a fost considerata, inclusiv de gazde, echitabila; ba, mai mult, tendinta de sustinere a ideii ca moldovenii au fost dezavantajati de rezultat a avut din ce in ce mai multi adepti atunci cind cererea lui Rednic de primire a unui penalty a parut justificata. Principalul merit in obtinerea remizei l-a avut antrenorul Ionut Popa. Pe linga faptul ca a stiut sa-si mobilizeze o echipa privata de 6 oameni de baza, tehnicianului iesean i-au iesit toate mutarile tactice. In primul rind distributia din start, obisnuitul "4-1-4-1" lasind loc unui "4-4-2" ce parea sinucigas. Totusi, avansarea lui Onofras linga Pacurar s-a dovedit inspirata, tintuirea lui Miclaus linga stoperi si ocaziile create de Onofras in start fiind fazele unei prime batalii cistigate. A doua mutare ce i-a iesit lui Popa a fost plasarea lui Mitruc in coasta lui Dorinel Munteanu, antrenorul-jucator al gazdelor reusind foarte putine lucruri benefice pentru echipa sa. In aceste conditii, constructia ardelenilor a ramas in sarcina mijlocasilor laterali, insa, si aici, blocajul oaspetilor a functionat. Tincu nu s-a speriat de Florin Dan, Rednic nu a avut probleme cu Minteuan (mai ales ca acesta nu a fost sustinut de urcarile lui Panin, rare si lipsite de consistenta), Gavatorta fiind mai mereu prezent la dublaj. Pentru ca CFR sa aiba forta ofensiva raminea varianta unui moment de inspiratie a unui atacant, Munteanu preferind urcarea lui Coroian in atac, in locul accidentatului Surdu, pentru pastrarea sistemului sau obisnuit, 4-3-3. Insa, Coroian nu s-a simtit in largul sau, iar Anca si Tilinca, ce au schimbat des locurile intre ei, nu au reusit decit foarte rar sa se desprinda din marcajul unei defe