Eterna si fascinanta presa romana da in clocot zilele astea, asa de mare e presiunea pusa pe gazetari si realizatori. Urmarea e ca pare mai neprofesionista ca oricand. Dar nu lipsa de profesionalism explica publicarea stirii ca Frattini a fost mustrat la Comisie ca a luat partea Monicai Macovei, citand ca sursa o obscura pagina internet unde stirea fusese postata evident chiar de autorii diversiunii, care nu se asteptau ca purtatoarea de cuvant a Comisiei sa iasa sa dezminta. Asta a fost pur si simplu cea mai tupeista diversiune a lunii februarie! Pe aceeasi linie, si Parlamentul Romaniei trebuie premiat pentru cea mai mare lovitura publicitara data propriei imagini pentru alegerea lui Felix in fruntea comisiei de ancheta a presedintelui Basescu. Si asa mai departe. Cel mai documentat editorialist suferind de sindromul persecutiei se profileaza a fi Adrian Nastase, care intr-un editorial din Jurnalul National citeaza pe larg un interviu vechi de doi ani dat de mine, ca pe o confirmare a faptului ca el e victima noastra, si nu invers. Premiul pentru reportaj la fata locului unde nu am vazut pe nimeni ar trebui decernat, ex-aequo, tuturor ziaristilor care au scris despre demonstratia in favoarea Monicai Macovei fara sa ne pomeneasca pe Radu Filipescu si pe mine, organizatorii ei, in dorinta, desigur, de a ne proteja, si nu pentru ca editorii lor au scos din sertare vechea recomandare a lui Brucan din 1948 in care se spunea sa reiasa ca demonstrantii sunt o banda fara lideri. Andrei si Corina merita premiul pentru utilizare fara citare pentru reciclarea titlului Grupul pentru Monolog Social din oficiosul FSN Azi din mai 1990. Dar titlul de cea mai mare contributie la demascarea intelectualilor tradatori nu poate merge decat la ziarul Ziua, care a ajuns sa combine propaganda FSN cu extrase directe din Mao. Premiul pentru cea mai sincera cronica de calatorie il merit