Deși nici una dintre ele n-a învins joi, iar cea bucureșteană chiar a pierdut, important e că reprezentantele noastre au rămas în cursa calificării înaintea ultimei runde de Europa League. Au șanse și, ca atare, motive să spere. Dacă Steaua stă și la mîna rezultatului ce se va consemna la Haifa, unde Maccabi nu trebuie să ia 3 puncte de la Schalke, formația din Vaslui depinde exclusiv de ea. În cazul în care va obține victoria la Zürich, va ajunge întîia oară în primăvara con tinentală, indiferent de deznodămîntul returului dintre Lazio și Sporting.
Firește că-i va fi greu, dar nu pentru că va evolua, cum declara Dragomir, în fief-ul UEFA, al cărei sediu se găsește la Nyon!, nu, nu de asta. Ci pentru că adversarul din 14 decembrie, cu care a terminat 2-2 acasă, va ține morțiș să se reabiliteze în fața propriilor suporteri. Numai că trupa lui Hizo a demonstrat, inclusiv în disputa cu Lazio, că poate mai mult decît a arătat la acel egal scos de Zürich și cu concursul arbitrilor. Se află la un pas de o performanță istorică și-ar fi păcat s-o rateze.
În ciuda faptului că asemenea paralele nu-și prea au rostul, consider că Vasluiul a lăsat joi seara o impresie mai bună comparativ cu a Stelei. Depășind absența necugetatului Wesley, formația lui Porumboiu și-a exploatat la maximum posibilitățile, teoretic inferioare celor ale lui Lazio, ocupanta locului 4 în Serie A.
Vasluiul a știut să lupte, dar și să sufere. A avut curaj, dar și răbdare. A jucat de la egal la egal cu un adversar care, simțind pericolul, nu și-a menajat nici o vedetă, ba s-a și bătut din răsputeri. Nu i-a ieșit deoarece Hizo a pregătit minuțios partida, iar băieții lui, în frunte cu fîșnețul Sînmărtean, au executat perfect ce li s-a cerut.
Vasluiul a părut, ori chiar a și fost, mai echipă decît Steaua. Mai unită, mai omogenă, mai devotată. Veți spune că, abia în curs de formare, S
