Comuna mureşeană Hodac adună anual sute de vizitatori, dar care nu au nici posibilităţi de cazare, nici ghid care să le arate zona.
În fiecare an, în a doua zi de Rusalii, locuitorii de pe Valea Gurghiului din Mureş se adună la deja celebrul Pod al Hodacului, pentru a asista la un obicei ale cărui origini se pierd în timp: Udatul nevestelor. Chiar dacă hodăcenii se străduiesc să păstreze tradiţia, în fiecare an sărbătoarea îşi pierde din autentic, în primul rând din cauza chinezăriilor şi kitschului prezent la tot pasul, tradiţionalul lipsind şi de data asta de pe tarabele comercianţilor.
"SE UDĂ SĂ AIBĂ NOROC"
De sute de ani, ritualul este acelaşi: hodăcenii se trezesc la primele raze de soare, se "primenesc", îşi scot costumele populare de la naftalină şi se duc la biserică. La ieşirea de la slujbă, deja îi aşteaptă scena, iar cei mai buni dansatori din sat se pun pe ridicat praful. După forfota de pe scenă, localitatea se goleşte pentru că hodăcenii se îndreaptă cu mic, cu mare spre Podul Hodacului, unde tinerele neveste sunt udate, ca să aibă noroc în viaţă.
"Udătorii" nu sunt soţii, ci bărbaţii care le-au "jucat", care sunt plătiţi de soţi. Mai nou, plata constă într-o ladă de bere şi o sticlă de "jinars", bune şi ele pe timp de criză. Unii dau mai mult, alţii mai puţin, depinde de cât de mult îşi iubeşte omul nevasta. "Numai nevestele măritate până la Rusalii se udă. Celelalte neveste nu mai au nici o treabă cu apa, au îmbătrânit", povestesc sfătoase bătrânele satului.
Floarea Moldovan, de 73 de ani, le povesteşte nepoţilor de prima ei "udătură", când şi-a luat sandalele, "ca să nu-mi stric pantofii ăi buni". Indiferent de vreme, evenimentul e bătut în cuie şi nu există an fără neveste udate. Pe ploaie, lumea se trage sub pod şi "cum stătea ploaia hop cu nevestele în apă". Obiceiul a devenit între timp at
