Gindruile acestea mi-au trecut prim minte in timp ce priveam pe micul ecran "intilnirea" dintre Basescu si Tariceanu pe podul de la Tarliusa. De mult viata politica romaneasca n-a cunoscut o perioada atit de animata. Nimic nu mai e stabil. Tot ce se cladeste azi, se darima miine. Evenimentele se succed cu o repeziciune uluitoare. In fiecare zi apar pe scena personaje vechi sau noi, cu declaratii care de care mai halucinante. Cutitele se infig in masa, spadele sar din teci. Se aud impuscaturi, injuraturi si tipete isterice. Apoi, toate aceste zgomote se sting si urmeaza o perioada de acalmie generala. Scena politica romaneasca seamana tot mai mult cu un spectacol dezolant prin grotescul sau, in care oamenii politici se comporta ca niste clowni, avind o singura menire: aceea de a distra multimea. In lipsa piinii, puterea ii ofera poporului un circ continuu. Tonul il dau presedintele si premierul. Primul se distinge printr-un ris care contamineaza multimile, al doilea - printr-o eleganta ce te pune la respect. Aflati in mijlocul arenei, intre cei doi are loc o competitie acerba. Fiecare tine cu tot dinadinsul sa cistige publicul de partea sa. De aceea, atunci cind primul ridica mina dreapta in aer, celalalt o coboara. Cind primul face un pas la dreapta, celalalt, aflat in spatele sau, il contracareaza, facind un pas la stinga, si tot asa. Cind primul spune da, celalalt raspunde, automat, nu. Si viceversa. Jocul acesta absurd, de-a baba oarba, dureaza deja de aproape doi ani. Pe unii poate ii amuza, pe mine unul m-a obosit peste masura. M-am saturat de vorbe goale. Nu ma intereseaza si nu ma amuza jocurile de culise ale puterii. Neseriozitatea trebuie sa aiba, totusi, niste limite. Scalimbaielile nu prevestesc nimic bun. Risul nestapinit atrage, de multe ori, raul dupa el. Am impresia ca baletul absurd pe care-l fac presedintele si premierul pe scena noastra politica sin