România a pornit în grupă cu şansa a treia, după Ungaria şi Germania, dar a reuşit să termine pe locul 2. Jucăm optimile de finală contra Poloniei, o echipă incomodă. Duel de zile mari la noi în grupă: Muller – Gorbicz 13-12 la realizări individuale. Victorie de „serviciu” a naţionalei României într-un meci care a fost mult mai uşor decât se aştepta multă lume. De fapt, cei 300 de români aflaţi în tribunele Spens Sports Center din Novi Sad erau relativ îngrijoraţi înainte de meci. Şi asta pentru că pentru ei echipa Cehiei reprezenta o necunoscută, de 10 ani Cehia fiind ieşită din circuitul mondial la nivel înalt. Mai mult numele de ţară decât valoare echipei adverse a pus un pic pe gînduri pe românii din tribune. Echipa României a început meciul totuşi cu un handicap: fetele noastre ştiau rezultatul dintre Germania şi Ungaria, meci disputat în aceeaşi sală şi terminat cu 30 de minute înainte. Era deja clar că locul 1 în grupă era deja ocupat de Germania care a terminat toate cele 5 jocuri fără înfrângere. În condiţiile date, pentru a-şi conserva locul lor, României îi era suficient şi un egal, în cel mai rău caz. Meciul în sine nu a avut istoric. În niciun minut din cele 60, fetele noastre nu au creat emoţii pentru suporteri. La pauză conduceau cu un confortabil 14-7, iar imediat după începerea reprizei a doua, aveau 19-7 pe tabela de marcaj în minutul 35. La acest scor a intervenit o relaxare nepermisă, iar Cehia s-a apropiat la 6 goluri, 20-14 în minutul 42. Deci pentru 7 minute, România a revenit la mai vechile obiceiuri, primind 7 goluri în 7 minute, înscriind doar unul. În acest moment antrenorul Gheorghe Tadici solicită „time out”, îşi săpuneşte bine elevele, după care totul reintră în normal, avem şi 8 goluri pe tabelă 25-17 (min.49), iar în ultimele minute ambele echipe joacă doar cu gândul la ziua de pauză de sâmbătă. România ocupă locul 2 în grupă şi