Cînd spui toblerone, mintea ascultătorului se duce spre faimoasa ciocolată elveţiană atît de greu de găsit pe vremea comunismului – şi, de aceea, cu atît mai savuroasă. Există, însă, şi un alt tip de triunghiuri toblerone: modelul triunghiular al reprezentărilor sociale (toblerone model of social representations) al lui Bauer şi Gaskell. Care Bauer şi Gaskell spun că reprezentarea (socială) e definită de relaţia dintre subiecţi (purtători ai reprezentării), obiect/idee/activitate reprezentată şi un proiect al grupului social înăuntrul căruia respectiva reprezentare capătă sens. Spre deosebire de reprezentarea artistică (de oriunde ai lua-o şi către orice ar evolua, ea porneşte de la conceptul aristotelian de mimesis, şi tinde nativ către o cît mai mare acurateţe), cea socială nu beneficiază de elementul fundamental al acţiunilor umane, numit intenţionalitate. Aşa se face că, cel mai probabil, în întreprinderea de a reprezenta artistic amprentele lăsate în memoria locuitorilor Mureşului de evenimentele din martie 1990, Gianina Cărbunariu nu şi-a propus să alunece în teritoriul mult mai mişcător al reprezentărilor sociale – şi nici nu a fost conştientă de asta (nici ea, nici actorii). Un conflict etnic precum cel din „Martie negru“ potenţează exact aspectul lui declanşator: identitatea etnică şi raportarea istorică la conceptul de naţiune (pentru unii, ea trimite la Imperiul de o mie de ani, de dinainte de Pacea de la Trianon, pentru ceilalţi, e vorba despre proiectul naţional şi centenar al României Mari; cel dintîi e un model prăbuşit, cel de-al doilea se simte veşnic ameninţat). Prin urmare, invariabil, avem actori de diferite etnii şi personajele lor – ca purtători ai reprezentării, ideea reprezentată de neam (folosesc acest cuvînt pentru că e de origine maghiară, pentru a face distincţia între etnie şi naţiune şi ca să nu obosesc cititorul cu termenul „etn