Nici nu a inceput bine noul an civil, ca au si fost reluate atacurile mediatice impotriva Bisericii. Cum se spune, "semne bune anul are"... De ce "bune"? Am sa ma explic indata, doar sa aveti "putintica rabdare", vorba lu' conu' Zaharia Trahanache. Mai intai sa lamurim un lucru: nu toti cei care critica Biserica sau pe slujitorii acesteia sunt, automat, dusmani. Am cunoscut multi jurnalisti care chiar isi fac datoria cu onestitate si care nu ezita, atunci cand au o informatie negativa despre o fata bisericeasca, sa o dea publicitatii, solicitand insa, asa cum e corect, un punct de vedere si acuzatului. Nu!, a arata problemele reale din zona aceasta nu e, automat, o dovada de dusmanie. Ba pot fi unii care pun degetul pe rana chiar in calitate de fii ai Bisericii, aratand, cu durere in suflet, cele ce trebuiesc indreptate. Sa nu uitam ca, inca de la inceput, in Biserica au fost voci care au sanctionat prompt pe cei care, intr-un fel sau altul, greseau inaintea lui Dumnezeu. Spre exemplu, Sf. Ap. Pavel, desi provenind dintre cei care au prigonit Biserica la inceput, a indraznit sa-l critice pe insusi "verhovnicul apostolilor", cel care a fost alaturi de Mantuitorul inca de pe la inceputurile propovaduirii Sale pe pamant. Si spune public acest lucru, intr-una din epistole, acuzandu-l de "fatarnicie" (cititi Galateni 2, 11-16). Iar Petru si-a insusit critica (v. capitolul 15 din Faptele Apostolilor). Exact asa este firesc a reactiona si azi, daca cineva din Biserica (chiar si dintre cei care, anterior convertirii, au fost dusmani pe fata ai ei), ar critica "fatarnicia", "fariseismul" ori alte pacate. Daca Apostolul Petru a putut sa admita ca a gresit, de ce nu am face-o noi, cei cu mult mai pacatosi decat dansul? Dar una e sa critici, cu argumente, alta sa inventezi acuzatii, luand doua-trei felii de adevar (de fapte care, in sine, nu sunt nici ilegale, nici imorale) spre